CALENDAR

    (neîndreptat)
  • 28 Februarie
    Sf. Ap. Onisim; Sf. Mc. Maior (Harți)
  • 29 Februarie
    Sf. Sfințiți Mc. Pamfil preotul și Valent diaconul; Sf. Ier. Flavian, arhiepiscopul Constantinopolului
metropolia basarabiei trinitas trinitas radio trinitas ziarul lumina doxologia trinitas trinitas trinitas

Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț, prăznuit în Episcopia Basarabiei de Sud

La data de 28 noiembrie a fiecărui an, după calendarul neîndreptat este pomenit Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț, totodată fiind și începutul postului Nașterii Domnului.

Cu această ocazie, la Mănăstirea Eroilor din localitatea Stoianovca, raionul Cantemir, a fost oficiată Sfânta Liturghie de către Preasfințitul Părinte #Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a prezentat celor prezenți cele mai însemnate aspecte din viața și activitatea Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț arătând ca:

„Prin trăirea aleasă, prin dobândirea darurilor Duhului Sfânt, a știut să se facă sălaș al Duhului Sfânt, fiind pentru cei din epoca sa, dar si pentru generațiile următoare, până în vremurile noastre, un adevărat model de slujire a lui Hristos, un model pentru monahii zilelor noastre.

Anul acesta se împlinesc 300 de ani de la nașterea sa din 21 decembrie 1722, la Poltava, Ucraina. A fost botezat cu numele de Petru, parcurgând treptele monahale, ca rasofor a primit numele Platon, iar la călugărie primind numele de Paisie, cu acest nume rămânând cunoscut în întreaga lume ortodoxă.

A crescut în familia unui preot evlavios, a primit o educație aleasă, fiind al unsprezecelea fiu din cei 12 copii ai familiei. Tatăl său a murit destul de tânăr, el rămânând împreună cu mama și cei 11 frați. Așa cum era tradiția în trecut, cei care erau fii de preoți urmau calea aceasta, astfel că familia se aștepta ca el să devină preot în locul tatălui său. Tânărul Petru a dorit să îmbrățișeze viața monahală, fapt ce l-a determinat să meargă la mai multe mănăstiri din Ucraina de astăzi, iar după aceea să-și îndrepte pașii către Moldova, unde a cunoscut părinți cu viață îmbunătățită, continuându-și drumul spre Sfântul Munte Athos. După parcurgerea unei perioade de formare si maturizare duhovniceasca, din cauza greutăților din Athos, împreuna cu o parte din ucenicii sai s-a întors in tarile romane, stabilindu-se in anul 1763 la Manastirea Dragomirna.

Aici a creat o obște foarte frumoasă, fiind apreciat ca unul care avea o experiență duhovnicească bogată, si se bucura de aprecierea multor contemporani, fiind recunoscut ca un om al lui Dumnezeu. Așa se face că la Dragomirna s-a strâns o obște de peste 300 de monahi, obște care a rămas până în 1775, când Bucovina a fost ocupată de Austro-ungari, iar starețul Paisie a fost nevoit să se retragă la Mănăstirea Neamț și Secu, unde a condus obștea monahală până la finalul zilelor sale din anul 1794.

În timpul activității sale în Moldova, s-au publicat foarte multe cărți, pentru că avea în obștea sa monahi de diferite etnii, iar aceștia pe lângă ascultările zilnice, se ocupau cu traducerea cărților Sfinților Părinți, unii în limba română, alții în slavonă, astfel cunoscând lumina tiparului mai multe cărți duhovnicești.

Starețul Paisie era preocupat de mântuirea fiilor duhovnicești, acest lucru il vedem din viața lui, dar si din corespondența bogata purtată cu unii ucenici. In scrisorile sale răspunde unor pustnici, unor maici starețe sau altor persoane, căutând să le ofere răspunsul potrivit în așa fel încât aceștia să aibă folos duhovnicesc. A reușit să facă foarte multe lucruri pentru mănăstirile care le-a păstorit, dar și pentru sihaștrii care viețuiau în preajma mănăstirilor de prin munții Neamțului. Unii dintre ucenicii lui au ajuns să întemeieze obști monahale, alții au ajuns să fie mari traducători și luminători ai comunităților în care au păstorit, iar lucrarile sale au condus la crearea unui curent de înnoire duhovniceasca, curent care ii poarta numele.

Starețul Paisie a rămas în conștiința contemporanilor, cât și-n istoria Bisericii noastre drept un iubitor al rugăciunii fiind un isihast. Un rol aparte in formarea sa l-au avut scrierile Sfinților Părinți, cât mai ales Filocalia. Din acestea a înțeles care este scopul vieții noastre, iar după aceea, care este folosul rugăciunii neîncetate sau a rugăciunii inimii, învățând pe mulți să se roage, dând ca exemplu pe părinții filocalici.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a hirotesit întru arhidiacon pe părintele diacon Ștefan Ciofu și pe părintele ierodiacon Paisie, viețuitor al Mănăstirii Eroilor, oferind și distincții de vrednicie ctitorilor și binefăcătorilor mănăstirii.

De asemenea, Preasfinția Sa a oferit pentru Mănăstirea Eroilor mai multe cărți, dar și obiecte de cult necesare desfășurării slujbelor.

După Sfânta Liturghie, Preasfinția Sa a săvârșit slujba Aghesmei celei mici, sfințind și inaugurând primul corp de chilii al mănăstirii care a fost finalizat, mobilat și utilat cu cele necesare funcționarii obștii monahale.

Biroul de presă al Episcopiei Basarabiei de Sud.

Galerie foto