Monahul Antipa Covaciu - chip al monahului smerit și rugător

Monahul Antipa Covaciu[1] - chip al monahului smerit și rugător

 

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,

Îndurerată obște monahală și întristată adunare,

 

Cu adâncă întristare am primit vestea trecerii din această viață a monahului Antipa Covaciu (1958–2025), unul dintre cei mai noi monahi din obștea Mănăstirii Eroilor cu hramul Înălțarea Domnului din satul Stoianovca, Protopopiatul Cantemirului și Tigheciului, însă un monah smerit și rugător, care prin prezența și experiența de viață, aducea echilibrul, pacea, bucuria și binecuvântarea în mica, dar dinamica obște monahală care se conturează la această mănăstire.

Monahul Antipa Covaciuc s-a născut la 31 octombrie 1958, în orașul Brașov, în familia binecredincioșilor părinți Alexandru și Elena Covaciuc, primind la botez numele Sandu. Odată cu creșterea tânărului Sandu, părinții i-au descoperit aptitudinile pentru sport, astfel că, după finalizarea școlii generale și gimnaziale, a fost îndrumat pentru continuarea formării la Liceul cu program Sportiv din orașul Brașov, unde a îmbinat armonios studiul și pregătirea intelectuală cu antrenamentele fizice, realizând multiple performanțe atletice.

În perioada anilor 1977 – 1986 a fost jucător profesionist de volei, evoluând pentru echipa Tractorul Brașov în divizia A. Între anii 1985-1986 datorită realităților și greutăților sociale, a fost nevoit ca pe lângă cariera sportivă să găsească și alte îndeletniciri pentru a-și putea susține financiar familia, fiind singurul sportiv din acea perioadă care lucra în patru schimburi.

După încetarea activității sportive din cauza unor probleme de sănătate, începând cu anul 1986 se transferă la Centrala din orașul Cernavodă, locul unde se pregătea uraniul, ca mai apoi să-și continue activitatea la alte companii de marketing, ocupând diferite funcții și beneficiind de multiple instruiri profesionale.

În plan personal și-a găsit împlinirea, căsătorindu-se, iar prin rânduiala lui Dumnezeu, familia i-a fost binecuvântată cu doi copii, pe care i-a educat și crescut în dragoste de Dumnezeu și de semeni, astăzi aceștia purtând cu demnitate numele și exemplul viețuirii creștine în societate.

În urmă cu 5 ani, după ce a simțit că și-a îndeplinit menirea de părinte trupesc, mânat de dorința duhovnicească de a sluji lui Dumnezeu, s-a retras din freamătele lumii cotidiene și a ales liniștea vieții duhovnicești, preferând să trăiască cu înfrânare, smerenie, rugăciune și pocăință, pentru ca la vremea trecerii din această viață să poată da răspuns bun înaintea Dreptului Judecător. Astfel, în anul 2020 și-a îndreptat pașii spre Mănăstirea Bucium din Iași, unde a primit îngerescul chip al călugăriei și numele de Antipa.

Monahul Antipa prin tăierea voii și împlinirea voturilor monahale cu smerenie, a devenit un exemplu viu, fiind un om al dragostei, al păcii, al rugăciunii, al echilibrului, al privegherii, al postului, al păstrării rânduielilor, prin aceste lucrări conturându-și noblețea sufletului său.

L-am cunoscut pe părintele Antipa în anul 2022, când am oficiat slujba în cinstea Icoanei Maicii Domnului – Prodromița. Atunci, am observat pe monahul Antipa ca un om al rugăciunii și al smerenie, iar Dumnezeu a rândui ca la începutul anului 2025 acesta să se alăture tinerei noaste obști de la Mănăstirea Eroilor din satul Stoianovca. M-am bucurat că s-a angajat cu dăruire de sine să susțină lucrarea misionară de aici, pentru eroii români care-și dorm somnul de veci în cimitirul mănăstirii, dar și pentru exemplul personal care s-a dovedit pentru clericii și credincioșii eparhiei noastre, fiind un monah smerit, rugător, postitor și bun la inimă, arătând dragoste și prețuire pentru toți.

În ciuda neputințelor trupești, monahul Antipa și-a arătat ascultarea față de noi și de egumenul mănăstirii, s-a străduit să împlinească cu râvnă canonul său, citind zilnic la Psaltire și rugându-se pentru întreaga obște. Vroia să fie util în mănăstire și căuta soluții practice pentru a ajuta, le vorbea credincioșilor, postea trei zile pe săptămână, de multe ori gusta doar agheasmă, vorbea puțin și se ruga mult. În ultima sa zi de viață, auzind de suferința unui preot din eparhie nu s-a culcat până nu a citit o Psaltire, dorind ca Dumnezeu să-l miluiască.

Monahul Antipa a fost un viețuitor al mănăstirii nu doar prin îmbrăcăminte și înfățișare, cât mai ales prin faptă, având mereu în conștiință îndemnul Mântuitorului Hristos care zice: Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-Vă de la Mine, că eu sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară (Matei 11, 28-30).

De fiecare dată când ne întâlneam iradia bucuria trăirii sale duhovnicești și avea zâmbetul pe chipul lui, știind să încurajeze și să fie aproape de toți. Le spunea părinților că regretă că s-a făcut monah așa de târziu, cinstea pe toți clericii și, în pofida suferiților sale și a vârstei era primul la biserică. Vroia ca așa cum tinerețile le-a dedicat sportului, obținând performanțe, să dedice bătrânețile ostenelilor pentru a lua cununa vieții, disciplina din copilărie i-a marcat întreaga viață. În ultimele zile le-a cerut părinților să nu-l uite în rugăciunile lor și să-l pomenească, să-l îngroape în cimitirul mănăstirii și să facă toate pomenirile la soroacele potrivite pentru că el a murit pentru lume și nu mai are pe nimeni decât pe Dumnezeu și pe ei. Avea planuri mari de viitor, dar Dumnezeu l-a chemat să cânte împreună cu sfinții în dimineața zilei de luni, 28 iulie 2025.

În aceste clipe de întristare și de vremelnică despărțire, Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Biruitorul morții şi Domnul vieții, Care ne învaţă că „Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi!” (Ioan 11, 25), să așeze sufletul monahului Antipa împreună cu drepții, în lumina şi iubirea Preasfintei Treimi „unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit”.

Dumnezeu să odihnească sufletul lui în Împărăția Cerurilor împreună cu drepții întru nădejdea Învierii de obște!

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

Cu arhierești binecuvântări,

† Veniamin

Episcopul Basarabiei de Sud