Doamna Lidia Guțu – mamă jertfelnică și pedagog de vocație

Doamna Lidia Guțu – mamă jertfelnică și pedagog de vocație[1]

Preacucernici Părinți,

Îndurerată familie și întristată adunare,

Am primit cu adâncă întristare vestea trecerii la cele veșnice în ziua de 12 iulie 2025 a Doamnei Lidia Guțu – o mamă jertfelnică, credincioasă și harnică, un pedagog de vocație, care a părăsit această lume în urma unei suferințe îndelungate, lăsând în inimile noastre amintiri luminoase și exemplul unei vieți trăite în dragoste de Dumnezeu și de semeni, având o contribuție majoră la formarea și educarea multor generații de tineri, crescuți cu demnitate și respect față de valorile credinței și ale neamului.

Doamna Lidia Guțu s-a născut la 19 aprilie 1937, în comuna Șuri, județul Soroca, într-o familie de vrednici și binecredincioși părinți – Constantin și Vera Dolghieru. Ea a fost crescută și educată în duhul credinței ortodoxe strămoșești, moștenind de la înaintași respectul față de Biserică, statornicia în rugăciune și dragostea față de aproapele – virtuți care i-au călăuzit întreaga viață. A prins perioada celui de al II-lea Război Mondial, trecând prin mari greutăți și fiind martora nedreptăților prin care au trecu bunicii noștri, lucruri pe care le va aminti toată viața.

Înzestrată cu inteligență și seriozitate, a urmat școlile vremii cu râvnă și perseverență: între anii 1944–1955 a frecventat școala primară din localitatea natală și școala generală din Chetrosu, iar între 1955–1957 și-a aprofundat pregătirea pedagogică la școlile pedagogice din Călărași și Orhei.

Pe plan personal, în anul 1955 s-a căsătorit cu domnul Parfenei Guțu, alături de care a întemeiat o familie frumoasă și armonioasă, binecuvântată cu doi fii, Leonardo și Iurie, pe care i-a crescut cu dragoste, responsabilitate și frică de Dumnezeu. Aceștia, prin caracterul și conduita lor dau mărturie despre educația temeinica și formarea primită în sânul familiei.

Viața de familie a împletit-o armonios cu o carieră sa pedagogică remarcabilă: ca învățătoare la clasele primare în cadrul Școlii nr. 1 din satul Larga, raionul Briceni, între anii 1957–1965; ca profesor de biologie și chimie la aceiași școală, în anii 1965–1970; ulterior a activat la Centrul Orășenesc al Tinerilor Naturaliști din Chișinău, între 1970–1977, dar a revenit în învățământ, ca profesor de chimie și biologie la Școala Generală Nr. 59 din Chișinău, unde a activat între anii în perioada 1977–1990. Din 1990 și până în 2013, și-a desfășurat activitatea la Liceul Teoretic „Dante Alighieri”, unde a devenit un reper al excelenței educaționale și morale, fiind apreciată de colectivul pedagogic.

Așa cum și-a iubit și crescut cu dăruire propriii copii, a purtat de grijă și elevilor, pentru fiecare dintre ei a fost mai mult decât un cadru didactic – a fost o adevărată călăuză, sprijin, prieten și mamă pentru mulți. A știut să semene în sufletele elevilor săi, pe lângă cunoștințele teoretice și virtuțile, modelând caractere și inspirând curaj de viață, învățându-i exigența profesională, bunătatea și blândețea. Și-a iubit nepoții și s-a bucurată să-și vadă strănepoții, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate.

Doamna Lidia Guțu a fost o prezență discretă în viețile multora, dar plină de lumină și forță interioară, a fost o femeie demnă, înțeleaptă și profund ancorată în valorile credinței creștine și în ale spiritualității neamului, fiind iubită în comunitate pentru calitățile sale umane.

Deși n-am cunoscut-o personal, am auzit de multe ori cuvinte frumoase despre doamna Lidia de la fiul său Iurie, un om onest, harnic și talentat, un prieten care a dorit să-i bucure viața mamei sale până la ultima clipă.

În aceste momente de vremelnică despărțire, pline de tristețe pentru familie și pentru toți cei care au cunoscut-o și prețuit-o, adresăm cuvânt de mângâiere sufletească și ne exprimăm întreaga compasiune, rugând pe Mântuitorul Iisus Hristos, Biruitorul morții și Domnul vieții, să așeze sufletul roabei Sale Lidia în ceata drepților, în lumina veșniciei, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.

Dumnezeu să o odihnească în Împărăția Sa, împreună cu drepții, în nădejdea Învierii de obște!

Cu arhierești binecuvântări,