Părintele Protoiereu Gheorghe Untilă – vrednic slujitor la altarul Bisericii Strămoșești

Părintele Protoiereu Gheorghe Untilă – vrednic slujitor la altarul Bisericii Strămoșești[1]

Preacuvioși și Preacucernici Părinți, Domnule Primar,

Îndurerată familie și întristată adunare,

     Cu adâncă tristețe am primit duminică la prânz vestea trecerii din această viață a preacucernicului părinte Protoiereu Gheorghe Untilă, la câteva ore după ce împreună cu mulți dintre credincioșii acestei parohii, ne-am rugat la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, în duminica Izgonirii lui Adam din Rai. Împreună cerând de la Mântuitorului Hristos, „dătătorul vieții și al nemuririi” să-i dăruiască părintelui sănătate și putere pentru a reveni în mijlocul comunității pe care a păstorit-o vreme de mai bine de 30 de ani, dar care prin rânduiala lui Dumnezeu și-a dat obștescul sfârșit, după o lungă suferință, fiind chemat să slujească de acum la Liturghia cerească împreună cu îngerii, ierarhii, martirii și cuvioșii.

     Părintele Gheorghe s-a născut la data de 09 noiembrie 1954, în satul Ciocîlteni, raionul Orhei, în familie lui Teodor și Alexandra Untilă, gospodari cu nume bun, care i-au oferit o creștere aleasă după îndreptarul credinței noastre creștin ortodoxe.

      După ce a finalizat studiile primare și generale la școala din satul natal, a urmat cursurile Școlii de Arte Plastice „Ivan E. Repin” din municipiul Chișinău, după care trecând Prutul, răspunzând chemării lăuntrice de a sluji la altarul Bisericii lui Hristos – Domnul nostru, și-a făcut studiile la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, secția Teologie-Pastorală, formându-se ca preot și duhovnic, atât la șocala vieții, cât și pe lângă marii duhovnici din Iași.

     Fiind pe atunci un tânăr iubitor de Dumnezeu, evlavios și cu o cumsecădenie aparte, Domnul Hristos i-a scos în cale pe domnișoara Maria Șeremet, cea care i-a devenit soție, căsătorindu-se civil în ziua de 05 aprilie 1975. Dumnezeu le-a dăruit o familie binecuvântată în care s-au născut 3 copii: Octavian, Mihaela și Felicia, aceștia primind o creșterea frumoasă, fiind educați în familie cu dragoste față de Dumnezeu și respect față de oameni. Educația aleasă și experiența de viață i-a ajutat să fie buni creștini, păstrând valorile credinței și dragostea față de semeni și ducând numele bun al familiei în societate, acolo unde Dumnezeu le-a purtat pașii prin viață.

     În contextul frământărilor din anii 1990, fiind absolvent al cursurilor facultății de teologie ieșene, identificându-se cu spiritualitatea, cultura și identitatea românească, la solicitarea sa, la 01 aprilie 1992 a fost înfiat duhovnicește în Mitropolia Basarabiei de către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Petru, care văzând ascultarea, râvna și dragostea pentru slujirea lui Dumnezeu, l-a hirotonit în treapta diaconiei în ziua de 29 aprilie 1993 în biserica „Sf. Ier. Nicolae” din municipiul Chișinău, iar șase zile mai târziu, la 05 mai 1993 întru preot în biserica cu hramul „Sf. Cuv. Parascheva” din satul Sloveanca, raionul Sângerei, pentru a slujii comunității nou înființate din satul Alexandru Ioan Cuza, din raionul Cahul.

     Vreme de aproximativ 4 luni a slujit în satul Alexandru Ioan Cuza, unde în scurt timp a reușit să organizeze comunitatea și să construiască biserica din localitate care a suferit degradări după închiderea ei în perioada sovietică, de tristă amintire. Întrucât era nevoie de preoți, apreciind experiența și maturitatea sa a fost chemat de Mitropolitul Petru al Basarabiei să organizeze și comunitatea din satul Roșu, fiind transferat la începutul lunii septembrie 1993, în acest sat din apropierea Cahulului. Aici, în pofida atitudinii ostile a autorităților din acei ani față de clericii reînființatei Mitropolii a Basarabiei, credincioșii buni au început construcția bisericii. Astfel, în pofida tuturor vitregiilor vremii și a educației atee dinainte de 1990, a atitudinii antiromânești și a nedreptăților făcute clericilor din Mitropolia Basarabiei, Părintele Gheorghe, împreună cu dumneavoastră și înaintașii dumneavoastră, a reușit să zidească și să înfrumusețeze această biserică în care ne aflăm astăzi. Pentru foarte mulți credincioși din zona de Sud a Basarabiei, această biserică a reprezentat un colț al Raiului aici pe pământ și un loc de odihnă și regăsire pentru suflete încărcate de povara zilelor, iar părintele Gheorghe a fost un misionar de vocație, un slujitor jertfelnic, un prieten sincer și devotat pentru fiii duhovnicești și autoritățile locale, un părinte și coleg pentru clericii din acest protopopiat.

     Reactivându-se Mitropoliei Basarabiei și devenind vrednic slujitor în cadrul acesteia, părintele Gheorghe a luptat pentru recunoașterea ei de către autoritățile statului, fiind un înflăcărat promotor al revenirii comunităților în cadrul Bisericii Mame, ocupând mai multe funcții administrative precum: cea de protopop de Cahul între anii 1994 – 2008 și 2013 – 2020, cât și președinte al consistoriului eparhial între anii 2008 – 2013, îndeplinind cu responsabilitate toate ascultările care i-au fost încredințate.

     Împreună cu doamna preoteasă Maria Untilă, părintele Gheorghe, văzând greutățile din comunitate, lipsurile și sărăcia din zona de Sud, a înființat Centrului Social „Sfânta Maria Magdalena” din curtea bisericii, arătând dragostea sa față de cei suferinzi, prin activitățile social filantropice și cultural-educaționale desfășurate aici cu multă dăruire de sine. Prin oferirea unei mese calde celor aflați în suferință din cauza bolilor sau a bătrâneților și prin sprijinirea tinerilor fără posibilități, proveniți din familii greu încercate de lipsurile materiale și financiare, Centrul social Sfânta Maria Magdalena a adus multă lumină și bucurie în comunitate. Astfel, mii de copii și de oameni din localitatea Roșu au beneficiat de programe educaționale și sprijin material, de hrană, învățând să fie solidari în necazuri și totdeauna împreună la slujbe, dar și la alte activități.

     Pentru jertfelnicia și devotamentul față de Biserica lui Hristos cea mult prigonită în perioada anilor 90 în Basarabia, pentru construcția și reparația bisericilor, pentru înființarea comunităților și coordonarea preoților tineri care organizau comunitățile și se ocupau de construcția bisericilor și bunul mers al vieții duhovnicești, cât mai ales pentru viața și slujirea sacerdotală, Părintele Gheorghe Untilă a primit din partea ierarhilor mai multe ordine bisericești, după cum urmează: Ordinul Sf. M. Mc. Gheorghe din partea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Petru, Crucea Eparhială a Episcopiei Basarabiei de Sud din partea Preasfințitului Părinte Episcop Veniamin, iar, la aniversarea a 30 de ani de la reactivarea Mitropoliei Basarabiei, la propunerea Preasfințitului Veniamin, drept recunoștință pentru întreaga activitate, a primit cea mai înaltă distincție a Bisericii Ortodoxe Române, Crucea Patriarhală, oferită de Patriarhul Daniel al României.

     Anul trecut, în ziua de 27 august 2023, ne-am bucurat împreună cu dumneavoastră la slujba de sfințire a catapetesmei donate de Preasfințitul Veniamin parohiei, cu bunăvoința Preasfințitului Părinte Andrei al Covasnei și Harghitei, care a participat la sfințirea acesteia, exprimând cu toți bucuria conlucrării și recunoștință Domnului pentru toate darurile revărsate asupra acestei parohii.

     Activitatea preotului Gheorghe a cuprins toate aspectele vieții duhovnicești a fiilor săi duhovnicești: a îndreptat pe cei căzuți, pe cei aflați în deznădejde i-a mângâiat, pe cei slăbiți i-a încurajat, pe cei aflați pe calea ce dreaptă i-a încurajat, pe cei rătăciți i-a îndreptat, iar pe cei în suferință și nevoie i-a învățat virtutea răbdării, sprijinind pe fiecare după putință, arătându-se prin toate acestea ca „vas de bună trebuință a lui Dumnezeu” (II Timotei, 2, 21). Toate acestea le vedem și din dragostea dumneavoastră, a celor care în aceste zile ați venit pentru a-i aduce un ultim omagiu și pentru a vă arăta recunoștința față de duhovnicul și prietenul nostru, având încredințarea că la porțile Împărăției Cerurilor va primi răspuns bun în fața Dreptului Judecător, pentru slujirea jertfelnică.

     Părintele Gheorghe se desparte astăzi de familia sa și de comunitatea din satul Roșu, pe care a păstorit-o vreme de mai bine de trei decenii, dar va rămâne prezent în rugăciunilor noastre, atât a slujitorilor Sfintelor Altare, cât și a tuturor celor care le-a fost reazem și sprijin în decursul vieții, ale credincioșilor și credincioaselor, ale celor care au primit Taina Botezului, a Cununiei, a Spovedaniei, fiind un model de viețuire creștină și de slujire pentru noi toți.

     În aceste momente de vremelnică despărțire și de tristețe pentru familie şi pentru toți cei care l-au cunoscut şi prețuit pe Părintele Gheorghe Untilă, adresăm tuturor cuvânt părintesc de mângâiere sufletească şi îi încredințăm de întreaga noastră compasiune, rugându-ne Mântuitorului Iisus Hristos, Biruitorul morții şi Domnul Vieții, să așeze sufletul robului Său împreună cu drepții, în loc luminat, în loc cu verdeață, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinul.

Dumnezeu să odihnească sufletul lui în Împărăția Sa împreună cu drepții întru nădejdea Învierii de obște!

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

Cu părintești binecuvântări,

† Veniamin

Episcopul Basarabiei de Sud

Galerie foto