„Învierea Domnului ne cheamă la înnoirea vietii” - Pastorala Preasfințitului Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, la slăvitul Praznic al Învierii Domnului din anul mântuirii 2023

 

 

† Veniamin

prin harul lui Dumnezeu

Episcopul Basarabiei de Sud

 

Preacuviosului cin monahal, preacucernicului cler şi

preaiubiţilor credincioşi din cuprinsul

Episcopiei Basarabiei de Sud[1]

Har, pace şi bucurie de la Domnul nostru Iisus Hristos,

iar de la noi arhierești binecuvântări!

 

„Precum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui așa să umblăm și noi întru înnoirea vieții”!

(Romani 6,4)

Preacuvioși şi Preacucernici Părinţi,

iubiţi credincioşi şi credincioase,

Hristos a înviat!

     Bunul Dumnezeu ne-a învrednicit și anul acesta să ajungem cu pace la slăvitul Praznic al Învierii lui Hristos și să trăim bucuriile celor care l-au văzut pe Domnul înviat, dar și a celor care s-au făcut părtași prin credință la bucuria lor, vestindu-ne și nouă slava și harul Lui.

     La acest Praznic al praznicelor și Sărbătoare a sărbătorilor, în cea dintâi zi a săptămânii, în această sfântă și aleasă zi[2] vin în mijlocul frățiilor voastre ca să binevestesc Învierea Domnului, care ne luminează sufletele cu lumina cea veșnică a dumnezeirii și aprinde în noi dorul de Dumnezeu, chemându-ne din moarte la viață și de pe pământ la Cer.

     Domnul Hristos își arată dragostea față de noi, pentru că a murit pentru noi când încă eram păcătoși (Romani 6,8; I Petru 3,18), dar și ascultarea față de Tatăl cel ceresc, întrucât S-a smerit pe Sine, luând chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor la înfățișare... ascultător făcându-se până la moartea pe cruce (Filipeni 2,6-9). El se smerește pe Sine și primește să fie condamnat la moarte pe cruce ca să-l izbăvească din stricăciune pe Adam cel neascultător, care a deschis porțile morții și ale suferinței în lume, stricând armonia cu creatorul său. El se face ascultător Tatălui și se întrupează pentru a ne readuce în comuniune cu Dumnezeu și a rupe boldul morții. De aceea, Biserica prăznuiește în ziua de Paști omorârea morții, sfărâmarea iadului și începutul altei vieți, veșnice[3] sau cum spunea Sfântul Ioan Damaschin prăznuiește: smulgerea neamului omenesc din legăturile iadului și ridicarea firii noastre la ceruri, la vechea vrednicie a nemuriri. În această Zi Sfântă, Biserica ne arată că prin smerenia și ascultarea Lui noi toți ne-am mântuit, prăznuind trecerea de la moarte la viață, izbăvirea de robia iadului și a diavolului.

Iubiți frați și surori în Domnul,

     Hristos cel înviat din morți ne cheamă să umblăm întru înnoirea vieții (Romani 6,4) și să lepădăm pe omul cel vechi (Efeseni 4,17), să ne sfințim viața și să păstrăm tezaurul de credință pe care Biserica întemeiată cu scump sângele Lui, îl împărtășește fiilor ei, veghind la păstrarea nealterată a adevărului prin slujitorii săi. Acest lucru îl vedem și în noaptea de Paști când Domnul Hristos străbate întunericul nopții și îl umple de lumină, chemându-ne prin glasul slujitorilor Săi: Veniți de luați lumină! El, Lumina lumii (Ioan 8,12) și soarele dreptății, care a zis la început: Să fie lumină! Și a fost lumină. (Facere 1,3) ne cheamă la lumină, ne cheamă să primim lumină din lumina Lui și să fim lumină lumii și sare pământului (Matei 5,13-16).

     Această chemare am auzit-o și în perioada Postului Mare, la Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite, când preotul cu lumânarea în mână, anticipând luminarea noastră prin harul lui Hristos cel înviat, ne-a chemat să luăm lumină, arătându-ne că lumina lui Hristos luminează tuturor! Înțelegem taina mântuirii dacă ne aducem aminte de izgonirea din rai a lui Adam și de lacrimile Evei, dacă ne aducem aminte că în săptămânile de post care au trecut și noi ne-am ostenit curățindu-ne sufletul de păcate prin lacrimi de pocăință, prin spovedanie și prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului, știind că nimic necurat nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu (Iacob 1,15; I Corinteni 6,9-10). Sfântul Apostol Pavel, dorind să-i conștientizeze pe corinteni despre importanța sfințirii vieții, le spunea: trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveți de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci ați fost cumpărați cu preț! Slăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu (I Corinteni 6,19-20). În Hristos toată lumea va învia, iar cerul și pământul din acest veac se vor schimba într-un cer nou și pământ nou. (Apocalipsă 21,1-3). Știind acestea să-L lăsăm pe Domnul Hristos să ia chip în noi, să ne străduim să facem voia Lui, să păzim poruncile Lui, să nu-L vindem și nu-L răstignim și noi cu faptele noastre, așa cum a făcut Iuda, cel care fusese în preajma Lui și care a cinat cu El la Cina cea de Taină.

     Așadar, ne putem împărtăși plenar de lumină Lui la acest Praznic dacă ne sfințim viața și ne facem „fii ai Luminii"(Ioan 12,36), dacă umblăm în lumină (Efeseni 5,8) și ne însușim jertfa Lui cea mântuitoare. Nu este suficientă participarea doar la slujba de Paști pentru a înțelege taina creștinătății și a primi lumină din lumina lui Hristos, ci trebuie mereu să fim prezenți în Casa Domnului, știind că: Nu tot cel care îmi zice: „Doamne, Doamne”! va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri (Matei 7,21). Așa cum venim să luăm lumina în candelele noastre de la Biserică în noaptea de Paști și avem grijă ca ea să nu se stingă, tot așa trebuie să alergăm la Hristos rugându-L să ne ajute să nu se stinga candela credinței noastre din cauza furtunilor de pe marea vieții și să umblăm în întunericul păcatelor.

Dreptmăritori creștini !

     Domnul Hristos cel înviat din morți este prezent cu noi până la sfârșitul veacurilor (Matei 28,20), El „este capul trupului, al Bisericii, El este începutul, întâiul născut din morți, ca să fie El cel dintâi întru toate. Căci în El a binevoit Dumnezeu să se sălășluiască toată plinătatea și printr-însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale” (Coloseni 1,18-20). Hristos a biruit moartea, trecând prin ea și călcând peste ea, iar învierea Sa nu este doar a Sa, ci este învierea întregii omeniri pentru că așa precum „prin greșeala unuia a venit osânda pentru toți oamenii, așa și prin îndreptarea adusă de Unul a venit, pentru toți oamenii îndreptarea care dă viață” (Ioan 17,3). De aceea, Ziua Învierii ne cheamă să ne luminăm popoare pentru că Hristos Domnul este învierea și viața, El ne spune că cel care crede în Mine, chiar dacă va muri, viu va fi (Ioan 11,25-26). Așadar, învierea Lui constituie fundamentul înnoirii lumii, punctul de sprijin prin care creația își găsește împlinirea, iar oamenii își recapătă demnitatea, devenind casnicii lui Dumnezeu. În lumina învierii Lui nu ne mai temem de moarte, ci mărturisim Adevărul, lucrăm faptele dreptății, lepădând orice ne întinează. Tot prin harul lui Hristos, preotul duhovnic ne înnoiește harul Botezului și ne îndrumă în urcușul nostru duhovnicesc învățându-ne să păstrăm credința dreaptă și sufletul curat, să nu ne fure grijile vieții și atracțiile lumii, făcându-ne să risipim cele oferite de Tatăl cel ceresc. Să conștientizăm că suntem mădulare vii ale Bisericii și orice suferință a noastră devine suferința lui Hristos, Capul Bisericii.

     Sărbătoarea Învierii Domnului ne trece de la moarte la viață, ea ne scoate din întunericul și umbra morții și ne pune în fața ochilor pe Adam cel Nou, pe Hristos Biruitorul morții, care ne cheamă să umblăm în lumină și să ne împărtășim de Lumină, descoperindu-ne sensul ultim al existenței. Ea face din Biserică icoana și arvuna Împărăției cerurilor, arătându-ne că Domnul Hristos S-a pogorât la iad ca să dezlege pe cei ferecați și să le redea libertatea pierdută prin păcat. Această noapte sfântă a Învierii Domnului ne cheamă la unitatea credinței descoperindu-ne că suntem chemați la viață veșnică, la dialog și comuniune cu Dumnezeu cel întreit în persoane, Cel care a creat lumea (Ioan 1,1-2) și care S-a întrupat ca să ne răscumpere din robia morții și din noaptea păcatului. Această Zi Sfântă ne cheamă să ne sfințim viața și după ostenelile postului să învingem egoismul din noi prin rugăciune, fapte de milostenie, abținerea sau înfrânarea de la tot ce ne înstrăinează de Dumnezeu și ne face să trăim departe de semenii noștri, păstrând harul pe care Hristos cel înviat L-a dăruit ucenicilor și Bisericii Sale.

Iubiți fii duhovnicești!

     Sărbătoarea Învierii Domnului ne aduce bucurie și speranță, ne dă putere și ne face solidari cu cei aflați în suferință din cauza războiului din țara vecină, unde frați ai noștri se jertfesc pe câmpul de luptă pentru apărarea țării lor, dar și cu cei bolnavi și neputincioși din comunitățile noastre, cu persoanele singure și abandonate care au nevoie de sprijinul și dragostea noastră. Totodată, ne responsabilizează pentru păstrarea păcii și a dragostei în comunitatea noastră, chemându-ne la unitate și la construirea viitorului nostru și al copiilor, viitorul țării, ancorându-ne în valorile creștine și tradiția bimilenară a Ortodoxiei noastre strămoșești. Fiecare dintre noi este chemat de Domnul Hristos să poarte povara fratelui în duhul dragostei creștine și al responsabilității, care ne unește și ne dă putere să depășim împreună toate greutățile. Să nu uităm încercările trecutului și greutățile prin care am trecut ca țară și ca neam și să cultivăm unitatea și dragostea pentru un viitor mai bun.

     În aceste zile de sărbătoare, să ne facem mâinile lui Dumnezeu și să le aducem bucuria Învierii Domnului în casele lor prin mai multă dragoste creștină și iubire fraternă, prin mai multă atenție și dialog, prin aducerea Cuvântului Domnului în inima lor, aducându-ne aminte că prin aceasta împlinim legea Domnului. Vă îndemnăm ca Sărbătoarea Sfintelor Paști să nu fie doar sărbătoarea Învierii Domnului Iisus Hristos, ci și sărbătoarea învierii noastre din moartea păcatului. Să cerem iertare celor cărora le-am greșit și așa să aducem darul nostru la altar, înmulțind darurile lui Dumnezeu prin faptele credinței, pentru a schimba lumea aceasta egoistă și autonomă în care trăim.

     De asemenea, îndreptăm un gând de prețuire față de cei care nu sunt cu noi la acest Praznic, fiind departe de familiile și casele lor, îndemnându-i să ducă credința și tradițiile noastre frumoase cu ei. Să fie uniți în jurul Sfântului Altar și să cultive virtuțile credinței. Să nu uite că strămoșii noștri prin credință au reușit să învingă în războaie, să-și întemeieze familii frumoase, să-și educe copiii în duhul evangheliei, să fie gazde bune pentru cei oropsiți și să lucreze cu nădejde în Dumnezeu mântuirea acolo unde viața le-a purtat pașii.

     Hristos Domnul, Biruitorul iadului și al morții, să ne dăruiască sănătate și mântuire, ajutorul Lui ca să trăim plenar bucuria pascală, făcând ca prin faptele noastre să fie slăvit Tatăl nostru cel din ceruri.

     Împărtășindu-vă arhiereasca binecuvântare, îl rog pe Mântuitorul Hristos, Domnul vieții, să vă dăruiască toate cele de folos, bucurându-vă de aceste zile de sărbătoare, și Vă vestesc, cu dragoste părintească salutul pascal: Hristos a înviat!

     Al vostru către Hristos-Domnul pururea rugător și de tot binele voitor, cu părintești binecuvântări,

 

† Veniamin

Episcopul Basarabiei de Sud