CALENDAR

    (neîndreptat)
  • 28 Februarie
    Sf. Ap. Onisim; Sf. Mc. Maior (Harți)
  • 29 Februarie
    Sf. Sfințiți Mc. Pamfil preotul și Valent diaconul; Sf. Ier. Flavian, arhiepiscopul Constantinopolului
metropolia basarabiei trinitas trinitas radio trinitas ziarul lumina doxologia trinitas trinitas trinitas

Pastorala Preasfințitului Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, la Praznicul Nașterii Domnului

       Preacuviosului cin monahal, preacucernicului cler şi preaiubiților credincioși din cuprinsul Episcopiei Basarabiei de Sud

     HAR, PACE ŞI BUCURIE DE LA DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, IAR DE LA NOI ARHIEREȘTI BINECUVÂNTĂRI!

Preacuvioși şi Preacucernici Părinți, iubiți credincioși şi credincioase,

     Nașterea Domnului este și anul acesta pentru noi prilej de bucurie duhovnicească, amintindu-ne de întruparea Fiului lui Dumnezeu, care S-a făcut Fiul Fecioarei pentru a restabili armonia omului cu Dumnezeu, redând libertatea și demnitatea celui care a fost creat pentru dialog și comuniune cu Creatorul său, dar și speranța mântuirii neamului omenesc din robia morții și a păcatului.

     La această sărbătoare, vedem pe Dumnezeu-Cuvântul, prin care toate S-au făcut la începutul veacurilor (Ioan 1,1-2), cum coboară din înaltul Cerului și vine pe pământ ca un Prunc, se smerește pe Sine ca pe noi să ne înalțe (Evrei 4,15), se golește de slava Sa, pentru a ne reda slava pentru care am fost creați, se arată: mititel și înfășățel, în scutec de bumbăcel, apare ca un prunc neajutorat, care are nevoie de ocrotirea părinților și de dragostea celor care îl înconjoară. El prin care și pentru care toate s-au făcut vine la noi, coboară în lume să Se nască și să crească, să ne mântuiască (II Corinteni 5,18-19), bate la ușa inimii noastre și așteaptă să I se deschidă, vrea să ne bucure și să ne arate slava Lui, așa cum ne spune Sfântul Evanghelist Ioan: Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit întru noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr (Ioan 1,14).

     Astăzi, Dumnezeu-Omul este slăvit de cetele îngerești și cinstit de păstorii aflați în mijlocul naturii, în câmp, dar și de magii din răsărit, care au venit să I se închine și să aducă darurile lor. El este cinstit și de noi cei care ne-am adunat la Sărbătoarea Nașterii Domnului cu inimile curate și sfințite prin post și rugăciune, având privirea ațintită spre El și dorința de a fi împreună în veșnicie, având credința că ne va aduce pacea și armonia în comunitate, în țară și în lumea în care trăim.

     Această imagine a Betleemului este pe deplin înțeleasă la Sărbătoarea Nașterii Domnului care ne adună în jurul Sfântului Altar și ne cheamă să cântăm împreună cu îngerii: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”, făcându-ne prin colind și citirile biblice să rememorăm contextul în care S-a născut Mesia și să ne eliberăm de teama morții iminente și de teroarea războiului din țara vecină, dar și de grijile cotidiene ale vieții.

     Pruncul Iisus ne cheamă să cinăm cu El în Biserică, în comunitatea noastră de rugăciune, în jurul Sfântului Altar, care devine pentru noi Betleem și loc de jertfă și sfințire, oferindu-ne Pâinea cea adevărată care ni se dă ca și hrană pentru viața veșnică și care ne unește tainic cu Tatăl și cu Duhul arătând dragostea lui Dumnezeu pentru noi oamenii (Ioan 3,16). Dumnezeu-Omul sălășluindu-se întru noi desăvârșește dragostea noastră spre El și împlinește dorul de Dumnezeu, făcându-ne fii ai lui Dumnezeu așa cum ne arată Sfântul Evanghelist Ioan: Celor care L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat puterea ca să se facă fii ai lui Dumnezeu (Ioan 1,15). Astfel, primind pe Pruncul care S-a născut și crezând în El, noi primim puterea de a deveni asemenea cu Dumnezeu, devenind fiii Lui după har. Lucrarea aceasta începe prin Taina Sfântului Botez, când ne naștem întru El și se desăvârșește prin celelalte Sfinte Taine, chemându-ne la comuniunea veșnică cu persoanele Sfintei Treimi. Noi înțelegem și pătrundem tainele credinței pe măsura sfințirii vieții și a curățirii de păcate, a înălțării minții prin rugăciune și a dialogului cu Dumnezeu, a purtării crucii vieții noastre și a împlinirii poruncilor Domnului. „Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: să păzim poruncile Lui” (I Ioan 5,3). Meditând la cuvintele Domnului suntem mereu aproape de El, dar împlinindu-le, devenim mai umani, mai sinceri cu noi și cu cei din jur, suntem mai aproape de scopul pentru care am fost creați, acela de a dialoga cu Dumnezeu.

     Astfel, Taina Întrupării ne introduce în iubirea Preasfintei Treimi, care se face cunoscută la Praznicul Nașterii Domnului, prin îngerii Săi și prin steaua de la răsărit, iar la praznicul Botezului Domnului ni se descoperă în mod plenar prin vocea Tatălui care glăsuind Ne-a arătat că Cel care a coborât în Iordan este Fiul lui cel iubit, pe care noi trebuie să-L ascultăm, să împlinim poruncile Lui asemenea Sfintei Fecioare Maria, a Prorocului, Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan, care L-a descoperit pe Mesia lumii, dar și a ucenicilor Lui, care L-au urmat, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt (Efeseni 5,16).

Iubiți credincioși și credincioase!

     Toate aceste bucurii duhovnicești le trăim și le înțelegem în mod personal în măsura în care am înmulțit rugăciunea în perioada Postului și ne-am curățat de păcate prin Taina Spovedaniei, împărtășindu-ne cu Trupul lui Hristos, care ne dăruiește pacea sufletului, dragostea smerită, bucuria vieții și puterea de a depăși toate încercările și greutățile prin care trece lumea din cauza iubirii posesive și a lipsei dragostei dintre oameni, a lăcomiei și a dorinței de stăpânire, a egoismului ridicat la rang de virtute și chiar a răstălmăcirii cuvintelor Domnului, așa cum ne-a fost dat să tot auzim în anul care a trecut, de la cei care uită că Pruncul Iisus este Domnul păcii și Părinte al veacului ce va să fie (Isaia 9,5), este Logosul creației și ne cheamă la comuniune, la iubire și dăruire de sine, învățându-ne să fim făcători de pace și făgăduindu-ne că vom fi fii ai lui Dumnezeu (Matei 5,9).

     Omul modern a uitat că armonia în lume se păstrează în măsura în care promovăm pacea și unitatea dintre noi, a uitat că pacea trebuie să fie întemeiată pe adevăr, dreptate și dragoste față de Dumnezeu și față de semenii noștri, limitând relațiile dintre oameni la legi pozitive, la principiile cuprinse în legislația națională și internațională și uitând de faptul că legea dragostei a fost înscrisă de Dumnezeu în ființa noastră.

     Din nefericire, iubirea lui Dumnezeu a fost împiedicată de neascultarea omului care a încălcat porunca dată lui la creație și a dus la înstrăinarea și pierderea raiului și a dialogului cu Creatorul, aducând în lume suferința, nesiguranța zilei și chiar lupta pentru supraviețuire, natura devenind ostilă omului căzut. Ulterior, bucuria viețuirii pașnice și fericite din Grădina Raiului a fost înlocuită de ura și invidia ce a pus stăpânire pe Cain, care a ucis pe fratele său și a făcut să dispară iubirea firească dintre oameni, aducând după sine războaie, dezbinare, înstrăinare și pribegie etc.

     La sărbătoarea Nașterii Domnului vedem din nou armonia între cele de sus și cele de jos, îngerii s-au rugat și au cântat împreună cu păstorii, slăvindu-L și cerându-I să trimită pacea Sa lumii, ca între oameni să fie bunăvoire, dar ura lui Irod a tulburat lumea și a pornit război împotriva Pruncului din Betleem, curmând viața pruncilor nevinovați, de doi ani și mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi (Matei 2,16).

     Această ostilitate față de Pruncul care S-a născut în peștera din Betleem persistă și astăzi, lumea este preocupată cu grijile ei seculariste, ea primește cu indiferență, cu ură, răutate și fără ospitalitate pe Dumnezeu-Omul, dar și pe cei care vestesc Nașterea Lui, fiind cuprinsă de cruzime ca și Irod. Și astăzi, nu este loc în casele noastre pentru Cel care ne aduce mântuirea, El nu prezintă interes pentru mai marii lumii care, pentru confortul și siguranța lor lovesc și curmă vieți, lăsând familii destrămate, bătrâni fără cămine, mame triste și nemângâiate, copii orfani și multă suferință. Toți aceștia reprezintă poporul prigonit de Irod, care vrea să ia viața Pruncului și de mânia căruia putem fi salvați prin grija Domnului.

     Această suferință este dublată de lipsa valorilor credinței în societatea bulversată de ideile progresiste, de lipsa identității și a legăturii cu strămoșii încreștinați de Sfinții Apostoli Andrei, cel întâi chemat și Filip, luminători și botezători ai înaintașilor noștri de pe aceste meleaguri. Este trist că cei care trebuie să lumineze poporul îl țin în întuneric și uită Evanghelia iubirii și mesajul păcii lui Hristos, făcându-ne să asistăm neputincioși la transformările sociale și efectele triste pentru familia creștină care are nevoie de susținere și de stabilitate pentru a da naștere de prunci și a preveni îmbătrânirea populației pe continentul european. Paradoxal, în urma experiențelor triste ale ideologiilor din secolele trecute care au eșuat, lumea civilizată creează indivizi fără valori, promovează ideologii neomarxiste, străine valorilor bătrânei Europe creștine și a fundamentelor sale evanghelice.

     În forme diferite și astăzi egoismul face ca să moară pruncii și generează teama și nesiguranța, arătându-ne că fără viața, pacea, iubirea și harul Pruncului născut în Peștera din Betleem, lumea se autodistruge, iar excluderea lui Dumnezeu și marea resetare pot avea efecte neimaginate, întrucât creează omul autonom care se îndepărtează de Dumnezeu, creatorul și izvorul existenței sale.

Iubiți fii duhovnicești!

     Sfânta noastră Biserică Ortodoxă ne cheamă să arătăm iubire Pruncului Iisus și să înmulțim rugăciunea, având experiența Părinților Bisericii și a preoților smeriți, a monahilor rugători din mănăstiri, care ne-au învățat pe parcursul anului 2022, dedicat în Patriarhia Română ca An omagial al rugăciunii în viața Bisericii și An comemorativ al sfinților isihaști, să ne rugăm, să fim mai smeriți și mai sensibili la nevoile concrete ale fraților noștri. Această experiență a rugăciunii a fost dublată de faptele de milostenie pe care le-am făcut atât pentru a ajuta pe frații noștri refugiați din calea războiului din Ucraina, dar și pe cei defavorizați din Republica Moldova. Am învățat în anul care a trecut că solidaritatea frățească ne-a făcut mai puternici, mai atenți și mai sensibili la cei din jurul nostru, conștientizându-ne de importanța comuniunii și a comunicării, a unității de acțiune la nivelul Patriarhiei Române, dar și la nivelul comunităților noastre parohiale, unde, din puținul nostru și din dragostea fraților din țară și din diasporă am putut să ne arătăm credința prin fapte de milostenie.

     Am fost încurajat în lucrarea noastră și de dragostea și generozitatea frățiilor voastre, de smerenia și jertfelnicia care vă caracterizează și de felul în care ca și Avraam ați deschis porțile casei pentru primirea celor fără adăpost, oferind găzduire, hrană, medicamente și îmbrăcăminte multor refugiați. Prin tot ce ați făcut, am arătat credință puternică și iubire milostivă, făcându-ne mesageri ai Domnului Hristos care ne îndeamnă să păstrăm credința nealterată și să o facem lucrătoare prin fapte. Încă odată ne-am convins că darurile lui Dumnezeu se cer prin rugăciune, dar se cultivă prin gesturi, cuvinte și fapte bune, rodind iubire sinceră față de semenii noștri, iubire ce izvorăște din dragostea față de Dumnezeu.

     În contextul războiului din Ucraina, dar și în urcușul spre acest Praznic luminos, am simțit beneficiile păcii ca dar de la Dumnezeu și importanța acesteia în lumea în care trăim. Am învățat să căutăm pacea interioară, pacea cu semenii, pacea în familie și comunitate, acestea izvorând din pacea sufletului și conducând la pacea și armonia din lume. La aceasta se ajunge prin curățirea sufletului de patimile egoiste, prin iubire dezinteresată și fidelitate față de Dumnezeu care este izvorul păcii și al bucurie, Cel care ne ajutăm să afirmăm valorile credinței în diversitatea culturilor și face ca Evanghelia să prindă rădăcini armonioase în familiile și comunitățile noastre.

Dreptmăritori creștini!

     În urcușul nostru duhovnicesc, suntem îndrumați și povățuiți de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care a declarat anul 2023 drept An omagial al pastorației persoanelor vârstnice și An comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești în Patriarhia Română.

     Primind aceste direcții de meditare, să ne aducem aminte de chipurile blânde și duioase ale bunicilor noștri și de dragostea lor, de bunătatea lor, să ne îndreptăm atenția spre bunicii din comunitățile noastre și mai ales spre persoanele vârstnice neajutorate, care sunt singure, abandonate sau uitate de cei dragi, lipsite de cele necesare supraviețuirii în contextul crizei energetice din Republica Moldova. Să ne bucurăm de ei și să zăbovim ascultându-i și ajutându-i să se bucure de comunicarea cu noi și comuniunea cu Dumnezeu.

     De asemenea, să ne îndreptăm atenția spre dascălii și cântăreții bisericești de altădată, dar și de cei de astăzi, ca urmași ai melozilor și împreună cinstitori și slăvitori cu îngerii. Așa cum știți și dumneavoastră, a dispărut dragostea pentru cântarea religioasă și poezia imnografică, iar tematica anului comemorativ ne va ajuta să descoperim personalități de seamă din satele noastre basarabene, să consolidăm lucrarea de înnoire a cântării bisericești și să descoperim noi talente. Cântarea ne înalță și ne apropie de Dumnezeu și de semeni, fapt pentru care trebuie să cântăm mai mult împreună la sfintele slujbe.

     Pentru Episcopia Basarabiei de Sud, anul 2023 are o semnificație deosebită întrucât se împlinesc 100 de ani de la înființarea Episcopiei Cetății Albe-Ismail, aceasta păstorind credincioșii din sudul Basarabiei, unde au activat mai multe eparhii până în secolul al XIX-lea. Reactivarea eparhiei s-a putut face după recunoașterea de către autoritățile de Stat a Mitropoliei Basarabiei în anul 2002, fiind înregistrată abia în anul 2006. Prin mila lui Dumnezeu, din anul 2018 suntem împreună și ne străduim să continuăm lucrarea înaintașilor vrednici, să intensificăm și să diversificăm segmente de activitate, să construim biserici și mănăstiri și să facem ca Ortodoxia din sudul Basarabiei să cunoască o nouă etapă în istoria sa, prin lucrarea ierarhului, dar și a clericilor, monahilor și a tuturor credincioșilor.

     Acum la început de An 2023, ne rugăm și pentru cei care sunt departe de casă, îndemnându-i să poarte cu ei credința și tradițiile românești, afirmând valorile neamului și identitatea culturală, lingvistică și religioasă, acolo unde Dumnezeu le-a purtat pașii. Să avem mai multă credință în Dumnezeu și încredere în noi și vom depăși greutățile prin care trece țara noastră. Să nu-i dăm uitării pe cei care ne-au crescut și ne-au educat, pe cei singuri și lipsiți de mângâiere, pe cei refugiați din calea războiului, ci să-i bucurăm prin gesturi frumoase, purtându-i în rugăciune, ajutându-i și bucurându-le viața cu prezența noastră.

     Cu prilejul Sărbătorilor Nașterii Domnului, Anului Nou 2023 și Botezului Domnului, vă transmitem cele mai bune doriri de sănătate și mântuire, pace și bucurie, fericire și mântuire, ajutor de la Dumnezeu în tot lucrul bun și folositor, împreună cu tradiționala urare, La mulți ani!

     Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13, 13).

     Al vostru către Hristos-Domnul pururea rugător și de tot binele voitor, cu părintești binecuvântări,

 

† VENIAMIN

Episcopul Basarabiei de Sud