Pastorala Preasfințitului Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, la Praznicul Nașterii Domnului 2024

"Nașterea Domnului ne cheamă la unitate în comunitate și libertate responsabilă în lume"

 

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler şi preaiubiților credincioși din cuprinsul Episcopiei Basarabiei de Sud

HAR, PACE ŞI BUCURIE DE LA DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, IAR DE LA NOI, ARHIEREȘTI BINECUVÂNTĂRI!

 

Preacuvioși şi Preacucernici Părinți,

Iubiți frați și surori întru Domnul,

 

După cele 6 săptămâni de post și rugăciune, de nevoințe duhovnicești și fapte ale credinței, Dumnezeu ne-a binecuvântat să ajungem sănătoși la Sărbătoarea Nașterii Domnului din acest an, redându-ne bucuria vieții și speranța unui viitor mai bun prin întruparea Fiului Său dintr-o Fecioară, născându-se la Bethleem, într-o peșteră sărăcăcioasă. El se întrupează „la plinirea vremii” (Galateni 4,4) din Fecioara Maria și vine să ne mânuiască și să restabilească armonia în lumea sărăcită de cele duhovnicești și preocupată de grijile lumii, ca singurele priorități ale vieții noastre.

Perioada Postului Crăciunului din acest an ne-a făcut să înțelegem mai bine zbuciumul lumii înainte de întruparea Cuvântului (Ioan 1,1-2), întrucât anul 2024 a fost marcat de multe evenimente naționale și internaționale importante, care par a deschide noi pagini ale istoriei contemporane. Am fost martorii multor tensiuni sociale și a dezbaterilor interminabile pe marginea subiectelor actuale din societatea bulversată și dezorientată, dezbinată de interesele geopolitice ale marilor puteri, și atrasă, prin metode neortodoxe, în jocurile străine intereselor proprii, asistând la asumarea în mod liber a multor decizii importante pentru țara noastră și viitorul ei. Am auzit zgomotul și agitația societății noastre aflate în momente de răscruce și am văzut prioritățile comunității credincioșilor, iar acum, în atmosfera Sărbătorii Nașterii Domnului, suntem chemați să conștientizăm beneficiile păcii și unității, libertății și demnității, conlucrării și solidarității, dar mai ales ale comuniunii cu Dumnezeu și a comunicării cu semenii noștri, ca roade ale credinței și a valorilor spirituale, precum și ca efect al ridicării omului din decăderea morală și degradarea socială, prin credința în Pruncul Iisus Hristos, Dumnezeu Omul întrupat.

 

Iubiți credincioși și credincioase!

Așa cum vedem în Sfintele Scripturi, dar și în frumoasele colinde românești, care în aceste zile răsună în biserici, pe la casele credincioșilor și pe ulițele satelor, evenimentul Nașterii Domnului este cuprins de mister, bucurie, pace, speranță, entuziasm, liniște şi dinamism, exprimând Taina Întrupării și discreția Creatorului, care alege să se nască într-o peșteră sărăcăcioasă, să petreacă în mijlocul naturii și să fie înconjurat de dragostea smerită a Fecioarei - Mamă, fără a fi bruiat de gălăgia lumii desacralizate, agitate și dezorientate, să fie încălzit de animalele blânde și pașnice care suflau spre El ca să-l încălzească, să fie anunțat de îngeri și de steaua de la răsărit, iar mai apoi să fie vestit de păstorii care asistau uimiți de priveliștea cerească.

Primii care s-au făcut părtași bucuriei Nașterii Domnului Hristos au fost păstorii, care stăteau afară de strajă, după cum menționează Sfântul Evanghelist Luca, lor le-a vorbit Îngerul Domnului despre Nașterea lui Mesia, spunând: „Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; că vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David” (Luca 2, 10-11). Mai apoi cerul s-a umplut de îngeri, care Îi cântau: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14). Văzând priveliștea cerească și primind înștiințarea că S-a născut Mântuitorul lumii, cel așteptat și vestit de proroci, Păstorii „au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil” (Luca 2, 17), „slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese” (Luca 2, 20). Evangheliile amintesc și despre magii din Răsărit, care, urmărind stelele în miez de noapte, au fost uimiți de steaua Lui și au pornit din depărtări să-L caute pe Pruncul Sfânt. Magii au mers după stea și ajungând la locul în care se afla Pruncul „intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui: aur, smirnă şi tămâie” (Matei 2, 11), daruri ce se cuveneau Marelui Împărat.

Din relatările Sfintelor Evanghelii vedem că s-au făcut părtași minunii de la Betleem păstorii și magii, ei au văzut ceata cerească și au fost înștiințați de îngeri despre minunea de la Betleem, astfel, constatăm că cei care contemplau pe Creator și se rugau, cei care privegheau afară în miezul nopții, au fost primii care I s-au închinat, împreună cu Fecioara Maria și logodnicul ei Iosif. Aceștia erau cuprinși de emoție și de bucurie, pentru că iată s-a împlinit prorocia lui Isaia, Fecioara a luat în pântece și a născut prunc, a cărui nume se cheamă Emanuel (Isaia 7,14).

Exprimând profunzimea Tainei Întrupării, a micșorării lui Dumnezeu pentru noi și a Răscumpărării omului din moartea păcatului prin asumarea firii umane și înălțarea noastră la El, Sfântul Ioan Gură de Aur scria: „Minunea mă înspăimântă. Cel Bătrân de zile S-a făcut prunc. Cel care stă pe tron înalt şi preaînălţat este aşezat în iesle. Cel nepipăit, Cel simplu, Cel necompus, Cel netrupesc este cuprins de mâini omeneşti; Cel care a rupt legătura păcatului este înfăşat în scutece, pentru că vrea asta. Vrea să prefacă necinstea în cinste, vrea să îmbrace cu slavă pe cel neslăvit, vrea să arate chip de virtute pe cel supus ocării. De asta ia trupul meu, ca eu să-I fac în mine loc Cuvântului Lui. Îmi ia trupul ca să-mi dea Duhul Lui. Îmi dă şi-mi ia ca să-mi dea vistierie de viaţă. Îmi ia trupul meu ca să mă sfințească. Îmi dă Duhul Lui ca să mă mântuiască”[1]. Din cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur vedem că Fiul lui Dumnezeu ia trup omenesc din Fecioara Maria și ne dă Duh dătător de viață, El se face ca noi, afară de păcat, primește toate ale oamenilor (Filipeni 2,7-11) din dorința de a ne face ca El prin harul Botezului și al celorlalte Sfinte Taine (Romani 6-8). El ne arată că firea omului așa cum a vrut-o Dumnezeu este nepăcătoasă, păcatul este ceva adăugat, este urmare a căderii din har, cum spunea părintele Teofil Pârăianu, arătând că omul se poate elibera de păcat prin harul lui Hristos.

De la Sfinții Evangheliști Luca (2,1-20) și Matei (2,1-12), care au descris momentul Nașterii Pruncului Iisus în Bethleem, vedem că evenimentul Nașterii Domnului ar fi trecut neobservat pentru mai marii lumii dacă nu ar fi venit magii din răsărit, care l-au întrebat pe Irod despre Împăratul ce S-a născut. Lumea de atunci, ca și lumea de astăzi, este prinsă cu ale ei griji, fapt pentru care nu participă la bucuria evenimentului, ci rămâne străină bucuriei unice pe care o trăiesc îngerii, păstorii, magii, dar și toți care îl slujesc pe Pruncul ceresc. Acesta aduce pace lumii și reface armonia dintre om și Dumnezeu, El ne eliberează de povara vieții fără Dumnezeu și ne vestește bucuria mântuirii prin comuniunea cu Părintele Creator și semenii noștri, chemându-ne să fim părtași vieții veșnice. El ne arată că lumea sărăcește și se pustiește fără Dumnezeu, se degradează și se autodistruge, deoarece s-a îndepărtat de izvorul vieții și scopul pentru care a fost creată. După cum am putut constata, frământările și neîmplinirile noastre ne fac să conștientizăm sărăcia vieții lipsite de valorile credinței și să înțelegem importanța întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, pentru schimbarea destinului omului căzut și a lumii degradate. Creștinii, asemenea Fecioarei, se smeresc, se roagă, postesc, slujesc aproapelui în suferință, își curăță sufletele pentru ca în ele să se nască Domnul Hristos și pregustă din bucuriile credinței. Doar așa ei știu să evite zgomotul cetății și al lumii agitate și debusolate, păstrând pacea și armonia, ca daruri ale Pruncului făcute celor care îl cinstesc și împlinesc poruncile Lui, după îndemnul Sfântului Calist care zicea: să avem blândeţea necontenită a inimii și să-L chemăm pe Iisus, punându-L ca început”[2].

 

Dreptmăritori creștini !

Fără a ține seama de vocația specială a omului creat după chipul lui Dumnezeu (Facere 1,27) și dornic de a fi în permanentă comuniune cu El, toate frământările lumii sunt reducționiste, ele pot fi înțelese din perspectiva lumii secularizate și a omului autonom, a omului „nou” creat de societatea consumistă aflată în goana după profit și bunăstare, a omului care reduce bucuria Sărbătorii Nașterii Domnului la explozia de lumini artificiale prin orașe și sate, la mesele bogate și băuturile fine, la petrecerile ocazionale și distracțiile organizate de sărbători pentru a trăi senzații tari și a experimenta limitele individuale, dar fără a trăi adevărata bucurie a Crăciunului. Tot mai mult vedem în societatea noastră că tradițiile și obiceiurile de Crăciun tind să înlocuiască și să umbrească bucuria Sărbătorii Nașterii Domnului, fiind preocupați de cele exterioare pentru bucuria sărbătorii. Pentru mulți frați ai noștri, magia cumpărăturilor și a cadourilor este singura bucurie, ea îmbracă chipul preocupărilor culinare și a pregătirilor pentru masa festivă, văduvind și epuizând pe cei care nu se îngrijesc de adevăratul ospăț la care ne cheamă Stăpânul[3]. De cele mai multe ori ne lăsăm prinși de grijile lumii, care ne fură timpul pentru contemplarea lui Dumnezeu și ne influențează trăirile și deciziile, ne limitează acțiunile la lucrurile trecătoare și la micile bucurii ale vieții, lipsindu-ne de pacea interioară și împlinirea duhovnicească, de bucuria comuniunii și de viața fericită cu Pruncul Iisus, uitând că El S-a născut într-o peșteră săracă, dar a fost înconjurat de îngeri și de oamenii cu inima bună. Dumnezeu a trimis, din multa lui iubire pentru noi, pe Fiul Său să se întrupeze (Ioan 3,16) și prin credința în El să ne mântuim,  arătându-ne iubirea Preasfintei Treimi pentru om, dar și pentru întreaga creație, chemându-ne să păstrăm darurile aduse omenirii prin întruparea Sa și eliberându-ne din robia păcatului și a morții.

Așadar, adevărata bucurie a sărbătorii Nașterii Domnului o trăiesc plenar credincioșii care urcă treaptă cu treaptă pe calea Postului în fiecare an, ei retrăiesc momentele istorice dinaintea întrupării Pruncului Iisus, călătorind cu prorocii și cu drepții Vechiului Testament. Doar cei care își primenesc sufletele înțeleg Taina dreptei credințe, pe care Sfântul Apostol Pavel o exprimă astfel: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălțat întru slavă (I Timotei 3,16). Pruncul Iisus dă sens întregii existențe și aduce speranța acolo unde nu există, dă șanse de mântuire fiecăruia (I Timotei 2,4), vindecă pe cei neputincioși, redă vederea orbilor și auzul celor care nu aud, face să meargă pe ologi și-i înviază pe cei morți, iubește pe cei care-L urăsc și ne cheamă să ne odihnim întru El (Matei 11,28), ne cheamă să ne bucurăm în aceste zile cu El.  

Pruncul Iisus ne cheamă și anul acesta să evităm tot ce ne înstrăinează de Dumnezeu și de oameni și să afirmăm valorile credinței descoperite plenar de Fiul lui Dumnezeu întrupat. Să ne facem mesagerii Pruncului Iisus care este Domnul păcii și Părinte al veacului ce va să fie (Isaia 9,5), știind că El a venit în lume ca să o mântuiască, dar nu să o judece (Ioan 12,47).

Dreptmăritori creștini!

Sărbătoarea Nașterii Domnului ne cheamă din nou să facem lucrător harul Botezului și să fim lumină lumii și sare pământului (Matei 5,13-16), să devenim mâinile iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru semenii aflați în suferință și asemenea sfinților taumaturgi pe care i-am chemat în rugăciune pe parcursul anului 2024, să ne rugăm pentru cei bolnavi, să-i ducem la Hristos, doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, să-i punem la picioarele Lui, pentru ca atingându-se de El să se vindece de toate bolile lor, să-și potolească foamea și setea de El, să se vindece de necredință, de mândrie și invidie, de ură față de semeni, de grijile lumii și să-și recapete demnitatea dăruită de Dumnezeu, dar și libertatea adusă lumii de Pruncul Iisus, care a făcut să dispară barierele între oameni și a restabilit armonia în lume.

În atmosfera luminoasă și plină de bucurie a Nașterii Domnului, cu speranța unui an mai bun și a păcii în lume, vă anunțăm că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2025 drept Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române și Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea.

În acest sens, se vor organiza mai multe activități prilejuite de aniversarea a 140 de ani de la recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române și 100 de ani de la ridicarea Bisericii noastre la rang de Patriarhie. De asemenea, vă anunțăm că va avea loc proclamarea canonizării de către Patriarhia Română a 16 sfinți, duhovnici și mărturisitori din timpul perioadei comuniste, dintre aceștia doi fiind propuși de către sinodul mitropolitan al Mitropoliei Basarabiei, unul având sfintele moaște în Catedrala noastră din Cahul, precum și canonizarea a patru sfinți români athoniți, prilej de bucurie pentru toți.

Acum, la început de An 2025, ne rugăm Domnului să binecuvinteze cununa anului și pe toți frații noștri oriunde s-ar afla, să le dea sănătate deplină, prunci sănătoși, multe împliniri în familiile lor și în comunitățile din care fac parte, sporindu-le harul, bucuriile și puterea pentru a rămâne statornici în credință și a păstra valorile spiritualității noastre ortodoxe și identitare românești.

De asemenea, îl chemăm pe Pruncul Iisus să vină în viețile noastre, să ne ajute să păstrăm dragostea și unitatea între frați, să înmulțim faptele bune, să ne păzească de cei care vor să ne dezbine și să ne fure identitatea și istoria, pentru a ne ține în întunericul ideologic bine deghizat, denaturând și răstălmăcind adevărul istoric și greutățile prin care a trecut Basarabia în ultimele două secole. 

Avem încredințarea că Dumnezeu ne va ajuta să depășim greutățile actuale prin care trece țara noastră și să afirmăm cu demnitate că suntem urmașii unui neam de voievozi, ctitori de lăcașe sfinte și de cultură, apărători ai credinței la porțile Europei, fiind inspirați și ajutați de Dumnezeu în lucrarea noastră.

Cu prilejul Sărbătorilor Nașterii Domnului, Anului Nou - 2025 și Botezului Domnului, vă transmitem cele mai bune doriri de sănătate și mântuire, pace și bucurie, fericire și mântuire, ajutor de la Dumnezeu în tot lucrul bun și folositor, împreună cu urarea tradițională: La mulți ani!

Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13, 13).

Al vostru către Hristos-Domnul pururea rugător și de tot binele voitor, cu părintești binecuvântări,

† Veniamin

Episcopul Basarabiei de Sud