Doamna Eudochia Storoja – o mamă jertfelnică cu frică de Dumnezeu

Doamna Eudochia Storoja – o mamă jertfelnică cu frică de Dumnezeu[1]

 

Preacucernici Părinți,

Îndurerată familie și întristată adunare,

Am primit cu adâncă tristețe vestea trecerii din această viață a Doamnei Eudochia Storoja, o mamă jertfelnică, credincioasă și muncitoare, care a trecut pragul acestei vieți, lăsând în inimile noastre amintiri frumoase și exemplul unei femei vrednice, credincioase și evlavioase.

Sora Eudochia Storoja s-a născut la data de 14 martie 1932, într-o familie modestă, muncitoare și credincioasă. A crescut și a fost educată după îndreptarul credinței noastre creștin ortodoxe, învățături pe care le-a insuflat și generațiilor următoare de copii, de nepoți și de strănepoți, împreună cu soțul – Spiridon Storoja.

Prin binecuvântarea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în tânăra familie Storoja, s-au născut 4 copii, 3 băieți și o fată, pe care i-au crescut și i-au sprijinit în toate momentele vieții, ajutor care a rodit multă bucurie în sânul familiei, întrucât aceștia s-au bucurat de realizările copiilor care au absolvit studiile superioare și i-a ajutat pentru ca fiecare să fie realizat la casa lui – lucru care a necesitat multă muncă și jertfelnicie.

Vrednica de pomenire, Eudochia, a avut o viață nu tocmai ușoară, rămânând văduvă la vârsta de 47 ani. Cel care i-a fost soț, domnul Spiridon Storoja, om vrednic și muncitor, a fost răpus de o boală necruțătoare care la țintuit la pat vreme de 12 ani (1967-1979), perioadă în care a fost îngrijit de soția sa, Eudochia, care și-a arătat fidelitatea și și-a păstrat jurământul dat în fața Sfântului Altar.

Chiar dacă viața a pus-o la multe încercări, necazuri și suferințe, credința în Dumnezeu a ajutat-o să treacă peste fiecare val al vieții care se năpustea asupra ei. A fost o doamnă apropiată de Biserică, spovedindu-se și împărtășindu-se și încercând permanent, pe tot parcursul vieții, să contribuie și să sprijine bunul mers al lucrurilor de la biserica din satul natal – Țareuca. Ajungând la neputință trupească, își întreținea candela credinței sufletești nestinsă prin citirea cărților ziditoare de suflet, trăind bucuria pildelor și învățăturilor pe care le lectura.

La trecerea din această viață a lăsat în urmă pe cei 4 copiii, care i-au binecuvântat viața cu 9 nepoți și 17 strănepoți, pe care i-a crescut și i-a vegheat cu multă dragoste, bucurându-se de realizările lor și având nădejdea că îi vor purta cu multă evlavie și cinste, numele și memoria.

Îmi amintesc, faptul că fiul ei – părintele Petru Storoja a făcut parte din prima generație de basarabeni care au mers la studii teologice în România, iar în pofida tuturor greutăților și tulburărilor sociale din perioada anilor 90, doamna Eudochia a găsit resursele necesare, atât materiale, cât și duhovnicești, pentru a le depăși pe toate acestea, iar ca răsplată a credinței și nădejdii în Domnul Slavei, Dumnezeu a ales pe atunci pe tânărul Petru pentru a deveni slujitor al Său la altarul Bisericii Strămoșești, fiind hirotonit preot de către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Petru al Basarabiei, iar astăzi slujind în biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Chișinău, împreună cu fiul său, părintele Radu Storoja.

În aceste momente de vremelnică despărțire și de triste pentru familie şi pentru toți cei care au cunoscut-o şi prețuit-o pe Doamna Eudochia, adresăm tuturor cuvânt părintesc de mângâiere sufletească şi îi încredințăm de întreaga noastră compasiune, rugându-ne Mântuitorului Iisus Hristos, Biruitorul morții şi Domnul vieții, să așeze sufletul roabei Sale împreună cu drepții, în loc luminat, în loc cu verdeață, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinul.

Dumnezeu să odihnească sufletul ei în Împărăția Sa împreună cu drepții întru nădejdea Învierii de obște!

Veșnica ei pomenire din neam în neam!

Cu părintești binecuvântări,